Literalmente pe blog

După cum probabil aţi vazut, în cadrul interviurilor de pe blog, invit tinerii care contribuie la dezvoltarea comunităţii în care trăiesc. Astăzi am facut acelaşi lucru doar că, de această dată, am 2 invitaţi, iar aceştia schimbă comunitatea aducând zâmbete.

Într-o lume în care fraza „Nu îmi mai ajunge timpul” este din ce în ce mai utilizată, în care facem totul pe fugă şi în care expresiile şi proverbele româneşti au fost înlocuite de americanisme, ei literalmente au succes. Poate vă întrebaţi ce legatură au toate aceste elemente de mai sus?! Videoul de mai jos poate vă va lămuri.

Astăzi îi am invitaţi #peblog pe Gabi şi Ştefan, creatorii şi actorii principali a ceea ce numim „Literalmente„. Dar mai multe puteţi citi în rândurile următoare.

Robert Ciobotaru: Salut băieţi! Mulţumesc pentru faptul că aţi acceptat să-mi acordaţi acest interviu.

R.C: În primă fază, spuneţi-ne câte ceva despre voi? Cum vă numiţi, câţi ani aveţi, ce pasiuni aveţi?
Ştefan Moraru: Eu sunt Ştefan, am aproape 19 ani. Pasiuni ? Probabil prea multe că să mi le amintesc pe toate, dar dacă ar fi să aleg câteva: dansul, programarea, schiatul şi mersul pe patine.
Gabriel Ştiufliuc: Hei hei! Eu sunt Gabi, am 18, îmi place să mă distrez şi să mă distrez.

R.C: Ce este Literalmente?
Ştefan: Literalmente ? Este mai mult decât o simplă pagină pe Facebook, este un concept. O idee originală care îşi propune să amuze printr-o categorie restrânsă de glume axată pe interpretarea literală a lucrurilor.
Gabriel: Literalmente este o aşa zisă pagină de Facebook, care încearcă să aducă un zâmbet pe faţă fiecărui om(mai mult sau mai puţin forţat).

R.C: Povestiţi-ne puţin despre cum a lui naştere Literalmete?
Ştefan: Stăteam în banca împreună cu Gabi şi cum noi glumim foarte mult când suntem împreună, ne-am gândit că ar fi o idee bună să arătăm şi lumii o parte din lucrurile care ne amuză, sperând să aducem un zâmbet pe buzele celorlalţi. La început am avut emoţii şi ne-a luat mult până am filmat primele vine-uri (cred că este o luna între momentul în care ne-a venit ideea şi momentul în care am filmat).
Gabriel: Literalmente a luat naştere din mintea mea aproape sclipitoare şi a lui Ştefan, la şcoală, pe un fond total de plictiseală maximă.

R.C: Pagina voastră s-a viralizat destul de repede. Peste 1300 de like-uri şi peste 41k de vizualizări în doar o luna şi jumtate. V-aţi aşteptat că ideea voastră să prindă aşa de bine la public?
Ştefan: Iniţial am crezut că vom avea 10, 15 like-uri, nu ne aşteptăm să avem chiar 300 în primele ore de la deschiderea paginii. Nu ne-am aşteptat, dar ne-am dorit. Am făcut şi încă facem orice efort posibil pentru a răspândi ideea.
Gabriel: Nu ne aşteptăm să fie chiar aşa de bine. Prima dată ne-am zis că „Da, dacă vom avea 10 like-uri va fi bine.”. Până la urmă, ne-am adus aminte că avem destui prieteni şi vom avea cel puţin 100 de like-uri.

R.C: Ce părere au prietenii şi colegii despre ceea ce faceti?
Ştefan: Una destul de bună, apreciem foarte mult că sunt şi colegi precum Luca Andrei care ne oferta idei ce ne ajută să ne finisam ‘produsul’ şi mai mult.
Gabriel: Parerile sunt impartite. Fiecare vede cate ceva bun(sau nu) in fiecare filmulet postat, ceea ce ne bucura.

R.C: Dar părinţii şi profesorii?
Ştefan: Părinţii ? La un moment dat mama ne-a ajutat să filmăm unul din vine-uri (cel cu alunele vărsate). O părere bună şi ne sprijină în ceea ce facem.
Gabriel: Sunt bucuroşi să audă de idee şi cam atât…

R.C: Care este după părerea voastră, cel mai fain vine făcut de voi?
Ştefan: Mie îmi place cel mai mult cel cu roabă lui Dumnezeu. Cel mai greu de realizat a fost cel cu paştele cailor, întrucât a trebuit să găsim două măşti de cal, ceea ce nu este foarte uşor.
Gabriel: Cel în care Gabi se căsătoreşte.

R.C: Ce surprize ne mai pregătiţi?
Ştefan: Surpriză, asta este şi farmecul.
Gabriel: Daca sunt surprize, de ce sa le spunem?

R.C: Transmiteţi-le ceva celor care va urmăresc!
Ştefan: Mulţumim pentru sprijinul acordat şi sperăm să fiţi alături de noi în continuare.
Gabriel: Aşa cum Ion Heliade-Rădulescu zicea în vremea paşoptismului: Râdeti, băieţi, numai să râdeti!

R.C: Mersi frumos pentru timpul acordat şi mult succes în continuare!
Ştefan: Mulţumim şi noi.

logo_literalmente

Interviu cu Ilinca Dănilă, preşedinte CRE N-E: Consiliul mereu va avea nevoie de voluntari! Nu ai nevoie de funcție pentru a putea face lucruri frumoase!

După o lungă(chiar foarte lungă) perioadă de timp am revenit pe blog. Am fost prins cu foarte multe lucruri şi, din păcate, nu am reuşit sa mai scriu.  Ce am făcut în ultima perioadă?! Am început clasa a XIIa, am predat mandatul de preşedinte CŞE şi vicepreşedinte CJE Iaşi, am simulat un bacalaureat, am ales să iau parte la o campanie de crowfunding(despre care o să va povestesc zilele următoare), am participat la AG Botoşani, mam întâlnit cu Moş Crăciun la petrecerea de sfârşit de an de la LEADERS(DA! Am fost cuminte) şi multe alte chestiuni.

Astăzi am revenit pe blog. Am plăcerea să o am alături întrun interviu pe o bună prietenă, Ilinca Dănilă, preşedinte Consiliul Regional al Elevilor NE.

ilinca Robert Ciobotaru: Bună Ilinca. În primul rând aş vrea să te felicit pentru funcţia câştigată şi să îţi urez mult succes în continuare. Spune-ne câteva lucruri despre ţine. Câţi ani ai? Unde înveţi? Ce pasiuni ai?

Ilinca Danilă: Salutare, Robert! Mulțumesc mult pentru că te-ai gândit la mine! Ce aş putea spune despre mine? Am 16 ani, sunt din Botoşani şi învăț la Colegiu Național „Mihai Eminescu”. Pasiuni am multe,sunt încă la vârsta când descopăr lucruri noi, când mă răzgândesc des, dar sunt ferm convinsă că în top vor rămâne meu voluntariatul (Consiliul Elevilor e cel mai fain!!), lectura şi gătitul. De asemenea am o plăcere de a urmări filme şi seriale, mereu găsind o portiță în program pentru ele. Ah, vreau să precizez că am 7 animale şi le iubesc tare mult. Sunt o persoană energică şi vorbăreață, mereu aduc un val energie când apar undeva şi cam atââât! Să trecem la lucruri importante!

Consiliul mereu va avea nevoie de voluntari!  Nu ai nevoie de funcție pentru a putea face lucruri frumoase! Ilinca Dănilă

R.C: Când ai făcut prima oara cunoştinţă cu Consiliul Elevilor?
I.D: Haha. E amuzant că ai întrebat asta pentru că îmi amintesc perfect ziua în care am luat primul contact cu Consiliul Elevilor. Se face că eram în clasa a şasea (acum 4 ani) şi a venit o profesoară să ne anunțe că se fac alegeri pentru Consiliul Şcolar al Elevilor. Eram foarte entuziasmată, dar nu am candidat, ci am fost membru în CŞE. Anul acela a fost un an extrem de productiv pentru şcoala în care am învățat deoarece eram un grup de tineri uniți pentru a face lucruri faine pentru colegii noştri şi chiar ne-a ieşit : am avut activități de dezvoltare personală şi am înființat o trupă de teatru care a participat la diverse festivaluri locale sau chiar naționale.

R.C: Ce te-a determinat să candidezi pentru funcţia de preşedinte CJE Botosani, apoi pentru funcţia de preşedinte CRE N-E?
I.D: Am mai zis-o şi o să o zic şi acum. Nu am candidat pentru funcție în sine, ci pentru faptul că fiecare substructură are nevoie de un lider. Nu spun că sunt un lider extraordinar, mai am multe de învățat, dar experiența din anii trecuți, în special cea din anul precedent m-a motivat să îmi doresc să ajung la un nivel cât mai ridicat în consiliu. Pentru CJE eram hotărâtă de vreo 2 ani că vreau să candidez, atunci când i-am cunoscut pe Florin Gavril(senior CJE BT şi CRE N-E) şi Eduard Mititelu (senior CJE BT şi actualul Preşedinte CNE), iar dorința pentru a candida în CRE a apărut anul trecut, la Adunarea Generală a Consiliului Național al Elevilor de la Braşov. La deschiderea oficială am remarcat câțiva oameni în sală, oameni frumoşi, apoi, în următoarele zile i-am văzut la ateliere. Nu ştiu ce m-a atras atunci la ei, deoarece nu-i cunoşteam, dar cert e că mi-am promis că în acest an voi fi şi eu ca ei. Acum îmi dau seama că pe fața lor se citea entuziasmul, dorința de a face lucruri mari, de a se afirma împreună cu oamenii pe care îi reprezintă. Hihi. Mi-am mai făcut o promisiune atunci, dar pe aceea o voi dezvălui la AG-ul ce urmează! Ne vedem acolo!

R.C: Iei in calcul o candidatură pentru una din funcţiile din Biroul Executiv al CNE?
I.D: Avantajul cu care vine funcția de Preşedinte CRE este că devii automat Vicepreşedinte CNE. Mie una îmi este de ajuns ceea ce am până acum pentru a putea face ideile colegilor mei din județ/regiune auzite. De asemenea, programul meu este extrem de încărcat deoarece pe lângă şcoala cea de toate zilele, deja mă pregătesc pentru admiterea la UMF Bucureşti şi pentru un atestat la engleză (Wish me luck! Haha). Consider că funcțiile pe care le am până acum sunt de ajuns pentru a putea face o treabă bună alături de colegii mei şi, bineînțeles, de a-mi permite să mă mențin pe mai multe planuri precum : educație, consiliu şi viață socială.

R.C: Care este relaţia ta cu seniorii CNE si CRE? Vei colabora cu aceştia?
I.D: Am o relație foarte bună cu aceştia, mai ales cu cei din mandatul trecut (CNE), iar în ceea ce priveşte CRE-ul mă pot bucura de o relație bună cu toți, începând cu Raluca Borş (Preşdinte CRE 2008-2010),continuând cu Alex Şotropa (Preşedinte CRE 2010-2011), apoi Florin Gavril (2011-2013) şi, în final, Delia Lepădatu (Preşedinte CRE 2013-2014). şi Diana Alexandra Toma (Preşedinte CRE 2013-2014). E important să țin legătura cu ei pentru ca ştiu foarte bine ce probleme au întâmpinat în mandatele lor, ştiu ce le-a ieşit bine, ce le-a ieşit prost, iar asta ajută orice nouă generație să prospere, făra a repeta unele greşeli din trecut.

R.C: Ce ţi-ai propus să faci pentru elevi ca preşedinte CRE N-E? Cum ţi-ai propus să dezvolti regiunea noastră?
I.D:
Unitate,comunicare şi implicare. Poate sună clişeic, dar dacă eu am asta din partea echipei CRE, afirm faptul că vom dezvolta proiecte cu impact pentru elevi. Spre exemplu, împreună cu regiunea N-E lucrăm la un proiect ce va ajunge în fiecare liceu din regiune, mai multe detalii veți primi după sărbători. E important ca la nivel de CRE să ne gândim la elevul prezent în fiecare şcoliță din regiune, iar dacă noi lucrăm şi avem ca scop binele elevului şi îmbunătățirea sistemului educațional, respectiv dezvoltarea fiecărui elev, consider că succesul va fi de partea noastră.

echipa

R.C: Cum îţi propui să dezvolţi CNE-ul acum, din noua postură?
I.D: În primul rând prin unitatea pe care regiunea pe care o reprezint împreună cu colegii mei din județele regiunii o va arăta întregii țări. Nu vorbim aici de ce vreau eu să fac, ci de ce vrem noi să facem. Suntem o echipă, deciziile le luăm împreună. Pot vorbi în numele tuturor colegilor mei când spun că dorim proiecte realizabile, proiecte care să poată fi desfăşurate în fiecare liceu din țară şi să aibă impact asupra elevilor.

R.C: Ce le transmiţi elevilor care nu au funcţie în structură, dar ar dori să se implice în activităţile consiliului elevilor?
I.D: Consiliul mereu va avea nevoie de voluntari!! Contactează un membru CŞE/CJE şi spune-i intențiile tale! Vorbesc din perspectiva unui om care nu a avut funcție în CJE şi totuşi a ajutat un an structura. Nu ai nevoie de funcție pentru a putea face lucruri frumoase! Lasă timiditatea la o parte, lasă poate şi neîncrederea altora! Eu ştiu că fiecare om poate face căte ceva! Consiliul Elevilor are încredere în tine!

R.C: Cum ai caracteriza, în doua fraze, Consiliul Elevilor în acest moment?
I.D: Consiliul Elevilor e mediul perfect de dezvoltare al elevilor, e mediul în care creşti frumos, înveți să fii un lider, public speaker, cetățean responsabil. De asemenea, Consiliul Elevilor e şansa fiecarui tânăr de a schimba ceea ce nu îi place sau de a îmbunătăți unele aspecte ce țin de viața de elev şi, în acelaşi timp, creează oportunități pentru tineri din toată țara.
Pentru că ai zis două fraze, eu o să-ți las trei : Consiliul Elevilor este pentru mine oportunitatea prin care ajut atât propria-mi persoană, cât şi pe colegii mei!

R.C: Cum vezi CNE-ul peste câţiva ani?
I.D: La fel de frumos! Cu o mare uriaşă de oameni implicați. Sper la o creştere de la an la an a CNE-ului, dar această creştere necesită unitate, comunicare eficientă şi implicare, începând de la CŞE şi terminând cu CNE. Cred că cei din structură ar trebui să fie mai mult interesați de interesele tuturor elevilor şi să facem lucuri cu adevărat importante pentru ei. Vreau ca peste câțiva ani să se simta toți elevii reprezentați de structura noastră!

R.C: Multumesc, Ilinca şi mult succes în noul mandat.

Interviu Ana-Maria Bălteanu: Exercitii de motivație și implicare

ana

În urmă cu aproape 3 ani am facut prima oară cunoștintă cu Consiliul Județean al Elevilor Iași. Eram în clasa a IX-a, în primul an de președinte de Consiliul al Elevilor și nu prea știam cum stau lucrurile în structură. Prima persoană pe care am cunoscut-o în cadrul acelei ședințe a fost Ana, care pe atunci era secretar CJE Iași. Au urmat 3 ani în care am colaborat în diferite proiecte, în care am lucrat împreună la diferite inițiative și 3 ani în care am învățat foarte multe lucruri de la ea.

Astăzi am plăcerea ca Ana să fie alaturi de mine pe blog, la un scurt(sau nu) interviu.

Robert Ciobotaru: Bună Ana! Mă bucur că ai acceptat să răspunzi la întrebările pe care ţi le voi adresa în următoarele minute.
Ana-Maria Bălteanu: Bună Robert! Mai întâi de toate îţi mulţumesc pentru că mi-ai acordat această oportunitate.

 „Una dintre marile mele pasiuni este voluntariatul.”-  Ana-Maria Bălteanu

R.C: Înainte de toate, spune-ne câteva lucruri despre tine. Câţi ani ai? Ce pasiuni ai?
A.B: Ca să începem, sunt studentă la Facultatea de Filosofie, modul Studii Europene, în cadrul Universităţii Bucureşti. Deşi am doar 19 ani, pot spune că m-am implicat în foarte multe activităţi de voluntariat şi am trăit experienţe pozitive, care mi-au influenţat semnificativ demersul profesional. Sper să va pot da, prin intermediul celor scrise mai jos, energie şi entuziasm de la mine şi să vă conving să vă implicaţi în viaţă comunităţii.

R.C: Ştiu că una din marile tale „pasiuni” este voluntariatul. Când ai început să faci voluntariat şi unde ai făcut asta prima oară?
A.B: Da, este adevărat că una dintre marile mele pasiuni este voluntariatul. Pentru mine înseamnă mai mult decât voluntariat: este organizare, leadership, identificare de probleme şi rezolvare de probleme, precum şi multă multă învăţare. Am început să fac voluntariat în clasa a X-a, în timpul liceului, în cadrul Asociaţiei AGRATA, organizaţie reprezentativă din Colegiul Naţional Iaşi, pe băncile căruia am petrecut 8 ani de zile. Ulterior am fost membră a programului YouthBank şi am avut mai multe funcţii în Consiliul Elevilor. Aceasta este perioada de început. Am avut foarte multe de învăţat de la toate 3 comunităţile, drept pentru care, mai apoi, am iniţiat proiecte pe cont propriu – aici se numără 5Edu, proiect educaţional de traininguri de Project Management şi IT destinat liceenilor, şi BraveArt, cea mai „tânăra” iniţiativa de antreprenoriat social din România.

 „Am vrut să-i facem pe oameni să creadă în micile gesturi şi să vadă cât de departe poate ajunge un proiect dacă vom contribuii cu toţii.”- Ana-Maria Bălteanu

R.C: Cum a fost experienţă ta din Consiliul Elevilor?
A.B: Mi-e greu să zic în câteva cuvinte cum a fost experienţă din Consiliul Elevilor. Cert este că mi-a plăcut mai mult implicarea în viaţă şcolii decât cea de la nivel judeţean (am fost preşedinta a Consiliului Şcolar al Elevilor (CSE) şi secretara a Consiliului Judeţean al Elevilor (CJE)). Perioada în care am fost eu preşedinta a fost cea mai „înflorită” din punctul de vedere al activităţilor extra-curriculare. Am avut o echipa foarte bună cu care am colaborat foarte bine, desfăşurând 10 proiecte în cele câteva luni. De altfel, au fost şi proiectele cele mai răsunătoare organizate de elevi pe care le-a avut şcoală. La nivel de CJE, mi-a plăcut că am ţinut legătură cu toţi reprezentanţii de la majoritatea şcolilor din judeţul Iaşi. Aici am învăţat foarte multe lucruri de ţin de comunicarea scrisă şi orală.

Per total, a fost o experienţă din care am învăţat extrem de multe: să manageriez proiecte, să mă perfectionez în comunicare, să iau iniţiativa, să gestionez resurse şi multe altele de care în acest moment nu ţin cont, însă sigur m-au ajutat să evoluez.

De cealaltă parte a baricadei, pot spune că am reuşit să le dau imboldul necesar şi celor din jurul meu să se implice mai multe. Am avut parte de oameni responsabili, care au învăţat să-şi asume iniţiative şi să fie perseverenţi. După colaborarea cu mine, am observat la majoritatea dorinţa din ce în ce mai crescândă de implicare.

R.C: Ştiu că unul dintre cele mai mari proiecte pe care le-ai coordonat a fost BraveArt. În ce constă acest proiect şi cum ai putea descrie această experienţă?
A.B: Ideea şi iniţiativa nu îmi aparţin numai mie. Povestea BraveArt a început în septembrie 2012, atunci când eu şi câţiva colegi veneam din tabăra naţională YouthBank România. Împreună cu 2 dintre colegii mei – unul dintre ei actual student în State, iar un altul în clasa a XII-a la un mare liceu din Iaşi – voiam să facem un proiect măreţ care „să rupă gură târgului”. La început nu ştiam ce anume să fie, ştiam doar că vom obţine fonduri din UK, prin programul Global Change Makers dezvoltat de British Council. Atunci am aplicat metodă pe care o învăţasem la trainingurile de scriere de proiecte, şi anume să căutăm probleme în comunitatea din care facem parte pentru a putea dezvoltă un proiect durabil şi de impact. Aşa s-a născut BraveArt, dintr-o compilaţie de 3 probleme : încurajarea respectului faţă de mediu, promovarea artei şi implicarea tinerilor.

Ce am făcut noi : am vândut carneţele din hârtie reciclată pictate de tinerii artişti ieşeni, am colectat tone de maculatură şi am organizat multe evenimente ce au avut că scop promovarea artei şi încurajarea oamenilor să doneze maculatură şi să colecteze hârtia. Asta pe scurt. În spate sunt mii de ore de muncă şi lupta cu mentalităţile învechite de a nu investi în artă şi de a aruncă hârtia la gunoi, împreună cu celelalte deşeuri. Noi am vrut să-i facem pe oameni să creadă în micile gesturi şi să vadă cât de departe poate ajunge un proiect dacă contribuim cu toţii.

„Mai presus de toate stă dragostea mea pentru oameni şi de a-i avea alături.”- Ana-Maria Bălteanu

R.C: Care sunt lucrurile cu care te mândreşti până acum?
A.B: Wow, dificilă întrebare. Îmi este foarte greu să răspund pentru că simt că totdeauna pentru a realiza ceva am avut nevoie şi de cei din jur. Practic,doar datorită faptului că ei au fost acolo s-au întâmplat lucrurile.

Voi încerca un răspuns şi sper să fie satisfăcător. Lucrurile cu care mă mândresc sunt în primul rând cele pe care le-am realizat. Mă mândresc că am avut o contribuţie semnificativă la viaţă extracurriculară a liceului unde am învăţat. Mă mândresc cu faptul că am crescut mulţi oameni şi aştept şi mai multe de la ei de acum încolo. Mă mândresc cu faptul că am făcut BraveArt şi am luat până în acest moment 2 premii care, zic eu, dovedesc că am făcut o treaba bună. Mă mândresc cu faptul că am reuşit să-i învăţăm pe 80 de elevi bazele Project Managementului. Mă mândresc cu faptul că am reuşit împreună cu voi (ai fost în echipa cu mine) să pictam gangul din Piaţă Unirii. Mă mândresc cu faptul că acum fac parte din Fundaţia LEADERS şi că îi învăţăm pe elevii de liceu din ţară să fie lideri.
Iar acum lucruri personale: mă mândresc cu faptul că am luat decizia de a rămâne în ţară să fac facultatea. Mă mândresc cu faptul că am fost la Leaders School. Mă mândresc cu faptul că am luat cea mai mare notă din facultate şi că la anul voi pleca cu ERASMUS la Lyon. Şi mă mândresc cu mine, fără să fiu narcisistă. (Şi mă mai mândresc cu faptul că am apărut în Forbes :D)

R.C: Care este principala ta motivaţie în tot ceea ce faci?
A.B: Zilele trecute am completat un test foarte fain al cărui rezultat arată că motivaţia mea în ceea ce fac este filantropia. Într-o oarecare măsură este adevărat: îmi place să-i ajut pe oameni, îmi place să „cresc” oameni, îmi place să fiu un actor important al comunităţii. Mai mult, sunt o fire foarte ambiţioasă şi ceea ce îmi propun realizez, rezultatele pe care le voi avea reprezentând un factor foarte motivant. Cred că mai presus de toate stă dragostea mea pentru oameni şi de a-i avea alături.

R.C: Ce părere ai despre faptul că Legea Voluntariatului a fost adoptată? Cum influenţează acest lucru mediul ONG din România?
A.B: Legea Voluntariatului arată faptul că România vrea să evolueze în acest sens, statul susţinând din ce în ce mai mult acţiunile filantropice. În contextul în care sumele investite în ONG-uri şi în acte caritabile sunt din ce în ce mai mari, era normal că liderii politici să-şi îndrepte la un moment dat privirea către acest domeniu.

Temerile mele ţin mai mult de documentele pe care Legea le propune şi de consecinţele pe care această le va avea. Sunt sigură că numărul celor implicaţi în activităţi de voluntariat va creşte (cifrele oricum au crescut în ultimii ani substanţial: de exemplu, o statistică din anul 2007 arată că 14,4% dintre persoane se implicau în activităţi de voluntariat (Vezi link); o altă din anul 2010 (Vezi: http://www.fdsc.ro/voluntariat) arată că 20% dintre persoane se implicau în astfel de activităţi. Doi ani mai târziu rată voluntarilor a crescut la 32% (studiu Fundaţia Multimedia)), însă în defavoarea calităţii actului de voluntariat. Sper că cei care vor urmă să nu facă voluntariat doar de dragul Certificatului de atestare a competenţelor şi să înţeleagă importantă activităţilor în sine.

Dacă vrei să atingi un obiectiv, dacă vrei ceva, du-te şi cere, du-te şi convinge-i să-ţi ofere!- Ana-Maria Bălteanu

R.C: Ce le-ai spune tinerilor care nu fac voluntariat?
A.B: Întotdeauna i-am îndemnat pe tineri să facă voluntariat. Aceste iniţiative îi ajută enorm să se dezvolte personal şi profesional. Atunci când se vor prezenta angajatorilor vor avea pe lângă un CV demn de luat un seama (dacă asta îi motivează pe unii), un set de competenţe şi abilităţi pe care mulţi alţii până la vârstă lor nu le vor avea. Acest set poate fi dobândit foarte uşor prin implicarea în activităţi extracurriculare pentru că este un mediu experimental (eşti pus în faţă unor probleme şi „te dai cu capul de toţi pereţii” până rezolvi) foarte bun pentru noi. Am văzut, din experienţă, că oamenii învaţă mult mai uşor în acest mod: deşi le dăm multe sfaturi, tot fac aşa cum îşi doresc. Or, aici este cadrul propice. Mai târziu, la serviciu, aşa ceva nu este permis.

Încă un motiv: fiecare dintre noi, implicandu-se, ajunge să întâlnească şi să cunoască foarte mulţi oameni. În acest fel, aria noastră de networking devine din ce mai extinsă. Vedeţi voi, niciodată nu se ştie când vom avea nevoie de cineva! Şi desigur, este şi o satisfacţie când vezi că ceea ce îţi propui ajungi să duci la capăt, cu rezultate remarcabile (pentru cei vanitoşi 😉 )

R.C: Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o în ultimul timp şi vrei să ne-o împărtăşeşti?
A.B: De curând am fost la un workshop susţinut de Jim Bagnola. Iar lecţia pe care am învăţat-o vine din acest workshop. Sună cam aşa: „Dacă vrei ceva, cere!”. Să nu aşteptăm de la alţii să vină să ne propună, să ne întrebe dacă vrem. Atunci cad ne dorim ceva, mergem şi îl câştigăm. Lecţia asta am învăţ-o mai demult, însă acum a fost că un refresh în mintea mea şi -a inspirat foarte mult. Am întâlnit foarte mulţi tineri la facultate care nu ştiu ce îşi doresc să facă în continuare, nu au niciun plan de viitor. Or, nu putem să învăţăm din lucruri, nu putem să evoluăm fără să cerem mai mult de la noi. Şi asta se întâmplă când obiectivele noastre sunt şi mai greu de atins. Aşa că, dacă vrei să atingi un obiectiv, dacă vrei ceva, du-te şi cere, du-te şi convinge-i să-ţi ofere!

R.C: Mulţumesc pentru timpul acordat, Ana!
A.B: Şi eu mulţumesc. Întotdeauna este foarte plăcut să stau cu tine de vorba!

Interviu cu Adina Maria Ghita, Program Director – Leadership Autentic

Adina-G[1]

In urma cu un an si jumatate am avut ocazia sa particip la a doua editie a programului Leadership Autentic in Iasi. In urma programului am participat la Scoala de Vara a Absolventilor Leadership Autentic, aceasta fiind o experienta nemaintalnita. In toamna anului trecut am intrat in echipa Leaders, o echipa minunata cu oameni frumosi.

Astazi doresc sa va prezint un interviu cu una din persoanele care a contribuit foarte mult la dezvoltarea mea, Adina Maria Ghita, Project Manager al programulul Leadership Autentic din cadrul Fundatiei Leaders.

Robert Ciobotaru: Buna, Adina! Ma bucur ca ai acceptat sa raspunzi la intrebarile pe care ti le voi adresa in urmatoarele minute.

 „Ma numar printre oamenii norocosi a caror pasiune este chiar “job-ul” de zi cu zi.”- Adina Ghita

R.C: Inainte de toate, spune-ne cateva lucruri despre tine. Ce pasiuni ai?
A.G: Ma numar printre oamenii norocosi a caror pasiune este chiar “job-ul” de zi cu zi. Imi iau energia din zambetele celor care petrec alaturi de noi ore intregi descoperindu-si potentialul si gasind cele mai bune metode pentru a-l valorifica. Pot spune ca inca din copilarie cand visam la cum va fi “cand voi fi mare” imi imaginam o scena si eu undeva in lumina reflectoarelor. 🙂 Am pastrat ideea asta intr-o modalitate inedita si anume scena nu este una traditionala, de cele mai multe ori este o sala de clasa. Audienta este formata din tinerii care vor sa demonstreze ca “se poate” de oriunde ai veni si oricine ai fi!

Pasiunea mea pentru “performing arts” se manifesta si prin dragostea fata de muzica, o componenta esentiala in viata mea. Sunt dependenta de muzica buna si imi doresc intr-o buna zi sa o pot practica si eu, fiind inca invatacel al minunatului instrument numit pian. 🙂

R.C: Care este povestea ta in Fundatia Leaders? Ce te-a determinat sa alegi domeniul leadership-ului?
A.G: Precum toate povestile de succes incep cu “am stiut intotdeauna ca aceasta este calea mea”, la mine nu a fost asa. Eram in anul 3 de facultate si nu reuseam sa-mi gasesc un drum in viata. Mi-am dorit foarte mult sa intru la o scoala de publicitate, crezand pe vremea aceea ca menirea mea este sa devin copywriter, insa nu am fost acceptata.

Planul de “back-up” era sa vin la LEADERS unde atunci colegii mei se pregateau pentru o vara deosebita, acea vara care a schimbat fundamental viitorul Fundatiei LEADERS.

M-am alaturat in calitate de voluntar si de atunci nu am mai plecat. Au fost primele momente din viata mea in care simteam ca fac ceva ce conteaza si reusesc sa-mi indeplinesc misiunea.
Misiunea mea atunci era destul de simpla, stiu ca Alex m-a intrebat si el la interviu “care este viziunea ta pe urmatorii ani” si i-am raspuns “vreau sa las ceva in urma mea”. Atat, simplu, nestiind atunci despre ce anume ar putea fi vorba.

Dupa aproximativ un an mi-a fost oferita oportunitatea de a prelua programul Leadership Autentic. Atunci programul fusese testat de cateva ori, formatul era de intalniri cu discutii si exercitii pe teme de leadership care se intamplau in cursul saptamanii si care durau doar cateva ore.
Am primit un dosar (pe care-l am si acum pastrat la loc de cinste) cu o serie de post-it-uri pe care scria “a fost grozav, mai vrem”. Erau primele feedback-uri primite de la participantii programului si alaturi de ele mai erau cateva notite care reprezentau suportul de curs.

Am lucrat foarte mult alaturi de colegii mei atunci si am reusit sa relansam programul intr-un format nou.

De la an la an am vrut sa aduc cate un element nou in program: nivelul 2; modulul de orientare in cariera; ambasadorii; scoala de vara.

Astazi sunt foarte bucuroasa de formatul proiectului, de oamenii pe care ii am alaturi si cu care construim aceasta experienta minunata si de cei peste 4000 de absolventi la nivel national.

„Prin formatul sau, programul ii provoaca pe tineri sa accepte ca oricine poate fi lider si ca viitorul depinde doar de ei.”- Adina Ghita

R.C: Esti Program Director Leadership Autentic. Ce ne poti spune despre acest program? Prin ce este el special?
A.G: Leadership Autentic este o plasa de siguranta pentru toti cei care au idei mari si nu le este frica sa “sara”. Prin formatul sau ii provoaca pe tineri sa se implice intr-o serie de activitati pe care multi le fac pentru prima data: sa intoarca oglinda asupra lor descoperindu-si valorile si viziunea in viata; sa accepte ca oricine poate fi lider si viitorul depinde doar de ei; sa-si infrunte emotiile si sa vorbeasca in fata unei audiente.

Orice idee este acceptata si astfel consecintele negative nu exista. Pentru cei care accepta provocarea este un cadru experimental in care schimbarile sunt vizibile, palpabile.

Este special pentru ca facem asta din dorinta de a crea o comunitate de tineri autentici. Tineri carora nu le va fi teama sa ia initiativa atunci cand va fi nevoie, tineri care se vor lupta pentru idealurile lor si care vor imbogati intreaga tara cu entuziasmul si curajul lor.

R.C: Ce experiente/provocari ii asteapta pe cei ce se inscriu la Tabara de Vara a Absolventilor Leadership Autentic?
A.G: Am promis o vara LEGENDARA si in ziua de 5 iulie, dupa ce vom termina editia de anul acesta, iti vor garanta asta cei 30 de absolventi.

Am pastrat formatul “Lumea Autenticum” pe care au creat-o absolventii primei scoli si care va fi continuat si aici. Elementul de poveste va fi nelipsit si de asemenea pastram si ideile de la Hogwarts la care sunt sigura ca multi tineri au visat de mici. Participantii vor fi impartiti pe caste si vor avea provocari pe parcursul intregului program.

Anul acesta vom aduce in program o serie de invitati foarte cunoscuti si apreciati de tanara generatie. Fiind aproape de Bucuresti am reusit sa confirmam niste nume MARI insa nu vom dezvalui inca secretul.
Locul de desfasurare (www.casavlasia.ro) este foarte potrivit activitatilor pe care le vom face. Vom petrece mult mai mult timp afara, bucurandu-ne de padure, vie, piscina, iaz si teatrul de vara.

„Vrem sa le oferim unui numar cat mai mare de elevi sansa de a lua parte la aceasta initiativa si sa invete sa fie la inaltime.”- Adina Ghita

R.C: Cum iti propui sa dezvolti mai departe Leadership Autentic?
A.G: In urma cu doi ani, la sfatul colegilor mei am facut un pas inapoi in ceea ce priveste programul si am luat o decizie importanta: dezvoltarea calitativa vs. cea cantitativa. Astfel am plecat la drum cu mai putine editii si cu dorinta de a valorifica timpul ramas construind elemente noi in program.

Sunt convinsa ca programul poate creste din punct de vedere calitativ in continuare, si va putea sa creasca la nesfarsit.

Ceea ce am descoperit in perioada aceasta a fost si nevoia tinerilor din cat mai multe comunitati de a participa in astfel de proiecte asadar in urmatoarele sezoane ne vom concentra pe dezvoltarea in comunitati noi.

Vrem sa le oferim unui numar cat mai mare de elevi sansa de a lua parte la aceasta initiativa si ”sa invete sa fie la inaltime”– cum spune motto-ul.

Eu imi doresc ca in urmatorii 5 ani orice tanar, oriunde s-ar afla in aceasta tara, sa aiba in apropierea resedintei sale (maximum 100km) posibilitatea sa participe la un program Leadership Autentic. Totodata, vreau sa putem trece si granita, astfel incat programul sa capete o dimensiune international.

R.C: Care este motivatia ta in acest proiect al Fundatiei Leaders?
A.G: Multa lume ma intreaba asta avand in vedere dinamica programului si faptul ca pentru multi ziua de vineri inseamna “shut down” iar pentru noi este momentul in care incepe “distractia”.

Motivatia mea sunt oamenii. Cel mai frumos moment pentru mine este duminica, seara, cand dupa 8 ore petrecute alaturi de noi, tinerii nu vor sa mai plece acasa. De foarte multe ori ni s-a spus ca daca toate orele de la scoala ar fi asa nimeni nu si-ar mai dori sa lipseasca vreodata.

Noi suntem o echipa mica in comparatie cu lucrurile pe care reusim sa le realizam. Sunt 4 traineri care-si dedica timpul neconditionat programului, sunt oamenii de la birou care, daca tot am amintit de Hogwarts “they make the magic happen” si mai sunteti voi, cei care ne dati energia.

Si cel mai mult ma motiveaza faptul ca stiu, fara nicio indoiala, ca orice s-ar intampla, oricare ar fi conditiile, cand va veni seara de vineri va exista mereu cel putin un om care va fi dispus sa sa vina cu mine oricat de departe in tara asta, iar acolo, veti fi mereu voi. 🙂

R.C: Te nasti lider sau inveti sa fii lider?
A.G: Asa cum cu totii putem sa invatam sa mergem, oricine poate invata sa se faca urmat.

R.C: Multumesc pentru timpul acordat, Adina.

DSC_0786

Interviu cu Tudor Gaitan, secretar al Departamentului de Relatii Externe CNE

gaitanSaptamana trecuta, la Brasov, a avut loc Adunarea Generala a Consiliului National al Elevilor. In cadrul adunarii a fost ales si noul Birou Executiv al CNE. Noul secretar al Departamentului de Relatii Externe ne impartaseste asteptarile sale de la Consiliul Elevilor si aduce in discutie ascensiunea sa in cadrul acestei structuri, intr-un interviu exclusiv.

„Principala mea pasiune este Consiliul Elevilor”- Tudor Gaitan

Robert Ciobotaru: Salut, Tudor! Ma bucur ca ai acceptat sa raspunzi la intrebarile pe care ti le voi adresa in urmatoarele minute.
Tudor Gaitan: Placerea mea, Robert.

R.C: Inainte de toate, spune-ne cateva lucruri despre tine. Cati ani ai? Unde inveti? Ce pasiuni ai?
T.G: Sunt în clasa a Xa la Colegiul Național ” Petru Rareș” Suceava, am aproape 17 ani, iar ca pasiune principală am, după cum cred ca este și evident, Consiliul Elevilor. Acestă pasiune vine în urma dorinței mele de a mă implica activ cam în orice activitate în care aptitudinile mele pot fi de folos. Pe lânga Consiliul Elevilor, îmi place foarte mult sa citesc, să vizionez filme, să fac sport și să am timpul foarte bine organizat. De asemenea, cred că tot în categoria de pasiune intră, social-media este un alt aspect care-mi ocupă o parte importantă din timp.

R.C: Esti unul dintre membrii Biroului Executiv al CNE, cand ai facut cunostinta cu Consiliul Elevilor?
T.G: Sincer, nici nu-mi amintesc când am auzit de Consiliul Elevilor. Știu că eram la gimnaziu atunci, prin clasa a VII a sau a VIII a . Am participat de câteva ori la ședințe și de atunci am zis că vreau să fac parte din această structură. Încă din vacanța dinainte de clasa a IX a m-am hotărât că vreau să candidez și pot spune că așa a început totul.

R.C: Ce te-a determinat sa candidezi pentru functia de secretar al Departamentului de Relatii Externe?
T.G: După cum am spus mai sus, un factor important a fost faptul că am participat la acele câteva ședințe, însă nu ar fi fost îndeajuns dacă nu ar fi fost alimentate cu o dorință puternică de implicare. De mic am fost învățat să am mereu activitate pe lângă ceea ce fac la școală. Înainte de C.E. am practicat 6 ani de tenis de câmp, însă, o dată cu examenele pentru admiterea la liceu am renunțat la tenis, lucru care m-a întristat destul de tare. Așadar, consiliul a venit ca o salvare, întrucât dorința mea de a fi activ se putea manifesta în activitățile CȘE-ului. Sincer, orice om are nevoie de o dezvoltare atât personală, cât și profesională, iar dacă atribuțiile pe care le deții în consiliu sunt îndeplinite cu responsabilitate toate acestea vin de la sine. Pot afirma că acest for răspunde atât nevoii individuale de dezvoltare, cât și celei colective(a societății, a comunității).

„Strategia de dezvoltare pentru mandatul 2014-2015 vizeaza cateva asptecte imperios necesare pentru o dezvoltare optitima a CNE: promovarea, relatia cu partenerii si biroul de presa.”- Tudor Gaitan

R.C: Cum iti propui sa dezvolti CNE acum, din noua postura?
T.G: Odată cu candidatura mea, am propus și o strategie de dezvoltare pentru mandatul 2014-2015 pe care, împreună cu restul BEx-ului o vom pune în aplicare. Aceasta vizează câteva aspecte imperios necesare pentru o dezvoltare optimă a CNE pe partea de externe și anume, PROMOVAREA, RELAȚIA cu PARTENERII și BIROUL DE PRESĂ. Despre fiecare găsiți mai multe detalii pe candidatura mea online de pe www.wedu.ro .

R.C: Care este cuvantul-cheie care defineste activitatea ta in Consiliul Elevilor?
T.G: Oricine ajunge să se  implice în Consiliul Elevilor cred că are, în primul rând, AMBIȚIA care-l ghidează și-l conduce în toată activitatea sa.

R.C: Care sunt cele mai importante proiecte in care ai fost implicat in cadrul CE?
T.G: Botezul de foc, dacă pot spune așa, a fost conferința Interregională ” Valori și perspective în CNE” organizată de CJE Suceava la Gura Humorului. Acolo am avut ocazia să întâlnesc parte din BEx-ul de pe atunci și să consolidez viziunea mea despre ceea ce presupune acest for. De asemenea, am participat la două AG-uri, anul trecut la Galați și anul acesta la Brașov, iar, pe lângă acestea am participat la diferite traininguri. Un exemplu concret sunt Atelierele Cunoșterii care au vizat managementul proiectului în cadrul echipei CJE Suceava.

„Vreau ca CE sa fie mult mai prezent in opinia publica si sa aiba un cuvant cu atat mai greu de spus in demersul actual al sistemului eucational.”- Tudor Gaitan

R.C: Cum ai caracteriza, in doua fraze, Consiliul Elevilor in acest moment?
T.G: Consiliul Elevilor beneficiază, în opinia mea, la momentul actual de două aspecte mai mult decât importante: Faptul că se află în continuă dezvoltare și ajunge din ce în ce mai prezent în opinia publică. Faptul că anul acesta BEx-ul este în proporție de 100% nou, lucru care aduce un suflu diferit, o altă viziune de pe urma căreia CNE-ul nu va avea decât de câștigat.

R.C: Cum vezi CNE peste cativa ani?
T.G: Nu știu sincer, cum va arăta, însă pot spune cum aș vrea să arate. Vreau ca peste câțiva ani să nu existe elev care să nu știe de C.E., vreau ca elevii să vină la reprezentanții lor și să le spună problemele, vreau ca C.E. să fie mult mai prezent în opinia publică și să aibă un cuvânt cu atât mai greu de spus în demersul actualului sistem educațional.

R.C: Multumesc, Tudor si mult succes in noul mandat.
T.G: Doamne ajută, mulțumesc și eu!